Home » III. Miscarea Baptista » Care este cea mai veche Biserica ?

Care este cea mai veche Biserica ?

O premiza istorica falsa afirma ca ortodoxia ar fi perpetuatoarea crestinismului primar, iar protestantismul (si neoprotestantii: baptisti, menoniti, crestini dupa evanghelie, pentecostali, etc.) ar fi doar niste aparitii tarzii, relativ moderne, desprinse de filonul istoric sanatos, intr-o incercare de modernizare a formelor de expresie.

Iata o corectare necesara:

Protestantismul, asa cum ii arata si numele (si neoprotestantii) au aparut ca o “intoarcere” la originile neotestamentale. Ei au contestat alterarea bisericilor istorice (catolica si ortodoxa) si s-au intors la specificul, substanta si formele de exprimare care au caracterizat Biserica initiala, Biserica primara. Prin “protestul” lor, neoprotestantii refuza sa mai practice deformarile si denaturarile bisericilor istorice care au rezultat din tot felul de compromisuri de fond si forma cu puterile politice din istorie si cu religiile pagane si paganizante.

Neoprotestantii au preferat sa paraseasca o forma alterata a crestinismului in care biserica este plina de traditii, dar fara Biblie, iar crestinii au legatura cu Maria si cu tot felul de sfinti, mai mult sau mai putin veritabili, dar traiesc fara o relatie personala cu Christos.

Din aceasta perspectiva, fiind biblica, miscarea neoprotestanta are cea mai mare vechime, iar bisericile istorice pline de traditii omenesti sterile si straine de viata Bisericii primare sunt doar alterari ulterioare ale spiritul si formei Bisericii noutestamentale. Viata Bisericilor istorice si felul lor de manifestare sunt predominant imbacsite cu inovatii si inventii omenesti “patentate” la diferite Consilii sinodale sau prin nu stiu ce “bule” cu autoritate papala. Printre aceste “adaugiri” fara suport biblic ne multumim sa enumeram aici cultul moastelor, botezul copiiilor, cultul Mariei si al sfintilor, inchinarea la icoane, liturghiile si slujbele sacerdotale, indulgentele si canoanele, descantecele si odajdiile preotesti, sarbatorile calendarului “crestin” si structurile eclesiastice. Toate acestea sunt straine textului Noului Testament, n-au existat pe vremea primei Biserici si au fost, ca urmare, declarate nule si neavenite in practica si crezul bisericilor neoprotestante.

In contextul existentei unui “protest” istoric fata de decadenta Bisericii istorice, neoprotestantii s-au dus chiar mai departe decat “protestantii” practicand si “separarea de puterea politica a vremii”. Eu au reasezat astfel o relatie clara intre Stat si Biserica, caracterizata prin respect reciproc, dar manifestata prin nealiniere si neamestec. Bisericile neoprotestante s-au intors la invatatura celor doua imparatii: cea contemporana, “a lumii”, deosebita de Biserica si ostila crestinilor prin natura ei pacatoasa, si cea viitoare, “a lui Dumnezeu”, in care va domni neprihanirea.

Care este deci cea mai veche Biserica?

Din punct de vedere al relatiei cu Statul, Bisericile istorice se intorc numai pana in epoca de dupa Constantin cel Mare, cand s-a oficializat statutul crestinismului si a inceput cochetarea cu puterea politica. Bisericile neoprotestante s-au intors la secolul intai si la secolele martirajelor, pastrand fata de Stat rezerva recomandata de Christos. In formele de loialitate, neoprotestantii au fost invatati de Christos “sa dea Cezarului ceea ce este a Cezarului si lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu”.

In participare, neoprotestantii Il cred pe Christos cand Acesta le spune ca ei “sunt in lume, dar nu mai sunt din lume”, se asteapta sa fie “persecutati”, ca si intemeietorul lor, “din cauza neprihanirii”.

Prin contrast cu neoprotestantii, membrii bisericilor istorice sunt integrati organic cu societatea contemporana pe care o privesc drept o forma actuala a Imparatiei divine, potential crestina (Stat crestin si natiune crestina).

Este foarte limpede sa vezi cine a ramas langa pozitia si realitatea biblica si cine s-a indepartat de ea prin compromisuri cu puterea politica.

Care este deci cea mai veche Biserica?

Din punct de vedere al dogmaticii, prin intoarcerea la principiul “Sola Scriptura”, Luther a schimbat orientarea istorica, a negat necesitatea si validitatea tuturor adaugirilor de traditii si datini omenesti si i-a indemnat pe crestini sa reia legatura organica cu Biserica primara. Cei care au ascultat indemnul lui sunt astazi cei ce practica invatatura Bisericii timpurii, cei ce n-au vrut sa-l asculte se complac in practicarea unor adaosuri tarzii care continua sa se inmulteasca. Este limpede ca cei care s-au intors la Noul Testament sunt mai vechi in originea lor decat cei care se trag doar din dogmatica sinoadelor si a adaugirilor de datini si ritualuri t’rzii:

“Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.” … “Ati desfintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra…. si asa ati desfintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. si faceti multe alte lucruri de felul acesta.” (Marcu 7:7,9,13).

Care este cea mai veche Biserica?

Din punct de vedere al invataturii despre mantuire, bisericile neoprotestante s-au intors sa impartaseasca invatatura apostolica. Biserica Ortodoxa are o doctrina despre mantuire plina de elemente gnostice tarzii, combatute vehement de apostolul Ioan in epistolele sale, dar acceptate mai tarziu in mod vinovat de unii din “parintii Bisericii”. Din pricina influentelor gnostice, in ortodocsie, ideia totalei depravari a omului (“Caci in pacat si in faradelege m-a nascut mama mea”, “nu este nici un singur om neprihanit macar”, “trebuie sa va nasteti din nou”, etc.) a fost inlocuita azi cu ideia ca in fiecare om exista o “sa manta dumnezeiasca” care trebuie adusa in contact cu tainele Bisericii si dusa la rodire spre mantuirea finala. Paralela cu iluminarea si trecerea prin sferele misterelor gnostice este evidenta.

Bisericile neoprotestante s-au intors la doctrina biblica a mantuirii, in care oamenilor li se porunceste sa se pocaiasca fata de Dumnezeu, sa creada in jertfa ispasitoare a lui Christos si sa fie nascuti din nou prin infierea lucrata de Duhul Sfant. Elementul “convertirii” constiente si personale este asezat ca punct de rascruce intre viata de pacat si viata traita in neprihanire. Numai cine impartaseste aceste invataturi ale Noului Testament poate spune ca se trage din izvorul initial al Bisericii primare. Ceilalti sunt produse secundare ale alterarilor de-a lungul secolelor.

Care este cea mai veche Biserica?

In orice caz nu cea care se reazama astazi pe ierarhii eclesiastice si pe grade preotesti. Biserica primara nu le-a cunoscut nici pe unele, nici pe celelalte. Aceste imitatii ale structurilor iudaice stravechi sau ale templelor si religiilor pagane au aparut in viata Bisericii de abia prin secolele de dupa legaturile compromitatoare cu Statul politic. Ca sa poata functiona in Stat, Biserica a emulat structurile piramidale ale ierarhiilor de Stat si a parasit simplitatea unei familii crestine in care toti credinciosii erau frati:

“Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sunteti frati. si “Tata” (“parinte”) sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri. Sa nu va numiti “Dascali”; caci Unul singur este Dascalul vostru: Hristosul.” (Matei 23:8-10)

Nicaieri in Noul Testament nu ni se vorbeste despre grade preotesti in Biserica. Si de ce am rea sa-i avem printre noi pe urmasii acelora care l-au rastignit pe Domnul Isus? Preotia vechitestamentala a apus in rasaritul marii preotii a lui Christos. Preotia levitica a fost desfintata in Biserica de preotia de tipul lui Melhisedec. Astazi nimeni nu mai poate pretinde ca se trage din neamul preotesc. Numirea de preoti este aplicata doar generic tuturor credinciosilor din biserica:

“Voi insa (toti) sunteti o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor, pe care Dumnezeu si L-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intunerec la lumina Sa minunata” (1 Petru 2:9).

Care este deci cea mai veche Biserica?

Prin intoarcerea la “Sola Scriptura”, prin revenirea la nealterata invatatura a Bibliei, neoprotestantii au reluat legatura organica custravechea Iradacina” a crestinismului primar. Refuzand sa faca acelasi lucru si complacandu-se in tot felul de Iadaugiri ale traditiei omenesti”, bisericile istorice se afla astazi altoite pe niste increngaturi salbaticite, cu fructe denaturate si foarte deosebite de roadele crestinismului primar.

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: