Cele șapte Consilii ecumenice ale Bisericii din primul mileniu

Pentru cei ce vor să se familiarizeze cu luptele interne pentru stabilirea unor doctrine corecte, iată un ciclu de studii foarte profitabil

7 Councils: The First Council of Nicaea

7 Councils: The First Council of Constantinople

7 Councils: The Council of Ephesus

E o enormitate a afirma că ne-am născut ortodocşi

Autor: Răzvan Theodorescu 

Crestinarea rusilor sub ţarul Vladimir cel Mare

FAMILIA DE PRINCIPI

Apariţia unor regate ca urmare a invaziilor barbare şi a creştinării acestora duce la apariţia unui concept politic nou – familia de principi. În Antichitate, ideea de familie între toţi împăraţii şi regii existenţi nu se punea sub nicio formă pentru că aceştia nu aveau nimic în comun (doar diversele legături matrimoniale). Lucrurile se schimbă când toţi aceşti lideri devin creştini. Ei sunt egali în faţa lui Dumnezeu. În epoca medievală, Biserica acţionează ca un element catalizator între liderii politici. Împăratul roman/bizantin este considerat, până la anul 800 – când Carol cel Mare este uns împărat de Papă – un fel de părinte al tuturor celorlalţi principi, regi, voievozi. Ei sunt văzuţi asemeni funcţionarilor imperiali de altădată, chiar dacă statul constantinopolitan nu se mai întinde decât pe o suprafaţă tot mai mică. Imperiul al cărui împărat este „basileul“ de la Constantinopol este „Imperiul creştin“. Apariţia unui al doilea împărat de origine barbară, care nu are nicio legătură cu cel în funcţie, de la Constantinopol, rupe echilibrul creat până atunci.

DESPRE AUTOR

Răzvan Theodorescu s-a născut în 1939. Este un reputat istoric al culturii şi istoric de artă, membru titular al Academiei Române, om politic. În 1990 a fost numit preşedinte al Radioteleviziunii Române.

Există o expresie des folosită în ultimii ani, potrivit căreia poporul român s-a născut creştin, ba chiar mai mult, ortodox. Este o enormitate a afirma că ne-am născut ortodocşi. Ne-am născut creştini în măsura în care în secolele VIII-IX, atunci când etnogeneza se încheia, creştinarea protoromânilor de asemenea se terminase. Populaţia romanică era o populaţie creştină în sens latin, iar aici stau mărturie argumentele lingvistice precum: Basilica, Dominus Dei etc. Latinitatea creştinismului nostru este o latinitate provincială, daco-moesică, însă în niciun caz nu se poate vorbi de Ortodoxie. Din punct de vedere metodologic, vorbim de catolicism şi ortodoxism abia după momentul Schismei lui Cerularius din 1054.

Există o problemă a deciziei liderilor cu privire la o religie sau alta. În această privinţă rolul elitelor este determinant. De pildă, cneazul Glad, care nu este un român, la Cenad, a ales să fie botezat de bizantini la Vidin. El a optat pentru acea formulă împotriva ungurilor care aleseseră formula apuseană. Liderii sunt cei care hotărăsc, nu poporul. Se cuvine să renunţăm la această formulă romantică, după cum se cuvine să renunţăm şi la cea a păstrării unei „conştiinţe naţionale“ potrivit căreia păstorul doinind ştia că este roman. Acest lucru vine pe cale iezuită, din lumea contrareformei, în şcolile iezuite din Polonia, unde elevii sunt Grigore Ureche şi Miron Costin. Ei şi-au însuşit ideea „Roma triumfas“, idee iezuită a contrareformei, şi au concluzionat că de la Râm ne tragem.

Totuşi, este un lucru ce trebuie luat cu precauţie. În primul rând, aderarea noastră la Ortodoxie este un fenomen de lungă durată, datorat modificărilor din ansamblul Europei Central-Orientale şi de Sud-Est şi a convertirilor ce au loc în perioada formării poporului român. Ceea ce se poate spune este că noi suntem singurul popor, prin latinitatea noastră, de vechi creştinism. În studiul Monumentum princeps şi geneza statelor în Europa Răsăriteană am radiografiat comparativ convertirile la creştinism din acest spaţiu.

Convertirile vecinilor.

Întâi, cazul bulgar, din anii ’60 ai secolului al IX-lea, cu creştinarea hanului Boris devenit Mihail, creştinare făcută la (more…)

O carte de istorie a Bisericii

O excelentă carte de istorie scrisă de Andrew Miller și tradusă în limba română o puteți găsi aici: http://comori.org/articol.php?nr=162&sub=0

Frații Moravieni

Biserica Filadelfia, descrisă în Apocalipsa, este ,,biserica fraților“. Una din ramurile ei istorice a fost biserica fraților moravieni. Iată un scurt istoric, preluat din reviasta ,,Leben“

The Moravians

Written by Editor
As the pleurisy wracked his body, young Charles Wesley was comforted by a group of Christians who ministered to him and read to him from the Bible. During this same period, he and his brother John had been studying under the tutelage of a Moravian minster, Peter Boehler. It was Boehler’s words that rang in his ears as, when he had recovered, Charles took pen in hand and composed what would become one of the church’s most beloved hymns, O For a Thousand Tongues to Sing. Along with the better-known Count Zinzendorf, an ordained Lutheran clergyman, Boehler would eventually head to America, as did the Wesleys. Ironically, none initially intended to start a new denomination, yet out of their labors would grow the Moravian, Wesleyan and Methodist churches. In this issue, we bring you a brief introduction to the Moravians as told by John Weinlick, one of their own…. 

Moravians with King George by Johann Valentin Haidt, c. 1753

 The Bohemian Brethren

The Moravian Church is one of the two Protestant bodies which antedate the Reformation, the other being the Waldensian Church. When Luther posted his Ninety-five Theses in Wittenberg in 1517 the Bohemian Brethren had already been organized for sixty years and numbered four hundred churches and two hundred thousand members.

Moravian roots go back to Jan Hus (1373?-1415) whose fearless preaching against the evils of the church during the late (more…)

Motivație

identitatecoperta

Am scris această carte imediat după 1989 la sugestia unui demnitar de Stat pe care l-am vizitat atunci la Consiliul de miniștrii.

“Domnule pastor, mi-a zis el, se aleg acum tot felul de oameni în conducerea țării și în partide … Majoritatea lor habar n-au o iotă din istoria creștinismului. Se vor dezbate probleme, se vor da legi și se vor lua hotărâri de oameni care au fost ținuți în întunerec sub comuniști. Scrie, domnule, o istorie a creștinismului pentru noi. Fă-o pe scurt însă pentru că politicienii n-au timp să citească.“.

Am făcut-o. M-am închis în bibliotecile de pe aici și am rezumat ceea ce am găsit în această carte numită “Identitate creștină în Istorie“, tipărită la Multimedia din Arad. Tirajul ei s-a epuizat de mult în România. De atunci, alte cărți, mult mai documentate și mai bine scrise au apărut în librării. Îmi fac totuși o datorie afișând-o și pe aceasta pe Internet. S-ar putea să vă folosească.

Pentru cei dornici sa citeasca o carte de referinta in domeniu, va recomand lucrarea unui iezuit pe care-l respect mult pentru erudiția lui.

(Paul Bede Johnson (born 2 November 1928) is an English journalist, historian, speechwriter and author. He was educated at the Jesuit independent school Stonyhurst College, and at Magdalen CollegeOxford. Johnson first came to prominence in the 1950s as a journalist writing for, and later editing, the New Statesman magazine.)

Paul Johnson wrote this book in the mid 1970s and probably at the height of his scholastic career. He set out to present an unbiased view of the birth and evolution of Christianity and that is exactly what he does. He states from the beginning that he is a Roman Catholic and perhaps because of that one of his objectives is to boldly confront all the data or lack of data and examine this phenomenon called Christianity. His approach, though, is that of a disciplined historian and not a Christian historian or the superficial Bill O’Reilly types. For instance, there is no assumption that Jesus walked the face of the earth, there’s evidence that he did, and Johnson looks at it to see if it’s valid. St. Paul and Augustine are held accountable for the roles as the principal architects of Christianity, etc. What’s spellbinding is Johnson’s ability to filter through millions of facts, assumptions, opinions and splintered data and piece together a cohesive story and present it an authoritative tone. Here is a man searching for truth, nothing more. I find it remarkable this this is the same man who later became Margret Thacher’s speech writer and outspoken in his politically conservative views. Here in this great work there is none of that. If anyone really wants to learn about how Christianity changed the world read this book. It might take you a while and a good dictionary to get through it but it is worth the effort. It could even change your life.

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 14 other followers

Blog Stats

  • 13,886 hits