2. Boscorodirea

In Dictionarul explicativ al limbii romane din 1975, citim: “a boscorodi” vine de la cuvantul ucrainian “boskorodity” si inseamna a vorbi singur, spunand cuvinte neantelese, adica a bodogani. Am vazut in capitolele precedente cum s-a introdus limba slavona in locul celei latine. Dimitrie Cantemir in Descriptio Moldavae, pag.152, inca mentioneaza procedeul de taierea limbii celor care nu vor folosi limba slavona. Deci metoda de inlocuire a limbii latine cu limba slavona a fost facuta cu o extrema violenta:

“Preotii care nu cunosteau limba slavona, au inceput a imita prin sunete asemanatoare, pe care nici cei ce ascultau nu le intelegeau. Deci, s-a produs un fenomen unic in lume si nemaiintalnit in istorie “boscorodirea”. Ce eroare! Vorbirea clara si cu inteles a frumoasei noastre limbi, inca in formare, deci o latina vulgara, aducea cu sine pedeapsa “taierii limbii.” Iar schimonosirea, bolborosirea unor cuvinte, fara de inteles, pe care sufletul si constiinta le detesta, erau dovada de conformism. Straduinta de supunere era acceptata, chiar incurajata. Asa s-a ajuns la cea mai degradanta injosire a constiintei!

Cultul lui Dumnezeu a ajuns o insirare de sunete cu prefixe si sufixe slavone. Acesti preoti romani “boscoroditori” aveau in psihicul lor convingerea falsului si a inselatoriei. Au ajuns sa nu stie sa citeasca. Uneori nu cunosteau decat Tatal nostru (Ocinasele) si mai rar Crezul, in limba slavona, restul serviciilor era boscorodit. Nu-i de mirare ca unii episcopi trecand la Biserica Catolica, fara a nega valabilitatea sacramentelor in Biserica ortodoxa (ca Patenie de la Muncaci) aveau dubii daca acestea au fost date valid, din mai multe pricini. Secolele de boscorodire au lasat in Biserica ortodoxa o trauma psihica. Boscorodim, adica imitam, fara probleme de constiinta…“

Gheorghe Baritiu (1812-1893) publicist si istoric roman, intemeietorul presei romanesti in Transilvania, membru fondator al Academiei Romane, scrie:

“O imprejurare poate sa supere pe istoricul roman care se va ocupa de istoria reformatiunii, iar aceea este, ca incepand din anul 1566 pana la 1670, nu dai in toata istoria Transilvaniei peste un mare preot, calugar sau episcop, roman greco-rasaritean, care sa-si fi aparat dogmele credintei sale, barbateste, sa fi declarat vreunul pe fata, in ochii lumii, cum faceau apusenii, ca abjura credinta cea veche si trece la cea noua!… Cu ce se ocupau in acele timpuri miile de calugari rasariteni, carora le place foarte mult a se considera pe sine si a se numi aparatori infocati ai Bisericii Ortodoxe, rasaritene?” (Parti alese din Istoria Transilvaniei, vol.I, p.150).

Am putea raspunde noi astazi: boscorodeau!

“Ce constiinta aveau preotii boscoroditori? Ce loialitate fata de adevar, atunci cand aratau ca stiu ceea ce, de fapt, igonorau?! In asemenea imprejurari nu exista o chemare la preotie pentru ca preotul nu era pregatit si era convins ca inseala atat pe Dumnezeu, cat si pe credinciosi.”

“Orice limba are frumusetea sa, venerabilitatea sa. Deci, si limba slavona este frumoasa cand este citita si vorbita cum trebuie. Insa o limba care este parodiata, boscorodita este, de fapt, batjocorita.”

Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei si mare carturar, mai scrie:
“Teoctist de neam bulgar si diacon al lui Marcu din Efes, pentru a dezradacina din Moldova samanta catolicismului si sa ridice pentru totdeauna tinerilor putinta de a citi sofismele latinilor, a incredintat pe Alexandru cel Bun sa surghiuneasca din tara pe oamenii de alta credinta si sa scoata literele latine din toate scrierile si cartile si sa introduca in locul lor, pe cele slavone.” (Descriptio Moldaviae, p.152).

Este de fapt cert ca inainte se folosea limba latina. Orasele din Moldova aveau sigilii cu inscriptie latina: Baia, Roman, Campul Lung, Neamt (S. Civium de Nimcz); S. Civium de Foro Romani; Sigillum Capitalis Civitatis Moldaviae, Terrae Moldaviensis; Sigillum…Opidi |otnar etc. Tot in limba latina erau si sigiliile celor mai vechi peceti bisericesti. In cancelaria princiara a Moldovei, inaintea adoptarii scrisului slavon s-a scris in limba latina.” (Magazina istoric, St. Gorovei, Am pus pecetea orasului, nr. 2/1972, p.35).

Principesa Suzana Lorantfy, vaduva lui Gh. Rakoczi I, printr-un decret din 2.4.1657, a instituit o seama de vizitatori sa cerceteze si sa raporteze cele constatate la fata locului, despre stiinta si purtarea preotilor din tara Fagarasului, care fura scosi de sub jurisdictia episcopului de la Alba Iulia, pentru a fi calvinizati. Din acest raport: Examen Pastorum, reies urmatoarele: din 39 de sate, preotii stiau foarte putini “Tatal nostru”, “Cele zece porunci” si “Crezul”. Singur protopopul de la Vistea scria bine. Cei mai multi boscorodeau in limba slavona.” (Cultura Crestina, Ian.-Mart. 1941).

Biserica si religia crestina are un ritual, are formule cu care se dau Sfintele Taine. Daca cel care le administreaza nu foloseste cuvintele prescrise, sacramentul este nul. Cum vor fi dat preotii boscoroditori botezul, spovedania, Sfanta Liturghie, iar episcopii cum au hirotonit preotii? Ce siguranta are continuitatea Episcopatului de la Apostoli pana in prezent in biserica ortodoxa, cat a durat boscorodirea?…Boscorodirea a intrat in caracter, a devenit fenomen politic:

– In timpul Habsburgilor, ortodocsii au luptat pentru drapelul acestei dinastii.
– Cand s-a instaurat Romania Mare ei s-au erijat in monarhisti, acuzand pe cei care nu au slujit cu ei la incoronare.
– Cand a venit la putere generalul Antonescu, preotii ortodocsi au facut misinada in Transnistria.
– Cand s-a instaurat comunismul, prin rusi, au adus pe patriarhul Alexei al Moscovei in tara, ca sa se arate supusi rusilor…”

Deci, cand suntem in dificultate boscorodim. Boscorodim istoria prin triumfalism, boscorodim credinta, boscorodim politica, aceasta stiinta a posibilului…

“In inchisoarea din Sighet, in anul 1953, eram (episcopul greco catolicautor al acestor rinduri) cu Ioan Ilcus, fost general de armata si ministru al apararii nationale. Din temnita se vedea printre gratii o cladire cu vreo patru cupole. Pe acestea erau cruci. Un brat transversal era mai lat, iar celalalt mai ingust si terminat cu o sageata; cand batea vantul crucea devenea girueta. Bratul lat era dus de vant, iar bratul ingust cu sageata arata de unde vine vantul.

– Ce este in cladirea aceea, pe care o vedem printre gratii si are cruci pe cupole? intreaba fostul ministru.
– Cred ca este biserica ortodoxa.
– De unde deduci aceasta? intreba din nou generalul.
– Nu vezi ca aceste cruci se invart cum bate vantul?
El a ras, dar fiind ortodox m-a intrebat:
– Dar la greco-catolici crucile nu se invart cum bate vantul?
– Cum vezi, i-am raspuns eu, noi santem in inchisoare, cu intreg Episcopatul; daca si crucile noastre s-ar intoarce dupa cum bate vantul, noi n-am fi aici!

Dupa Unirea de la 1700, tinerii nostri preoti intorsi de la Roma, vorbeau mai multe limbi, fara boscorodire. Pe cand episcopii ortodocsi ai Ardealului trebuiau sa depuna juramant pe catehismul calvinesc, dupa ce au fost consacrati la Bucuresti cu juramant ortodox! Ce fel de constiinta era aceea?…

Diaconul Coresi (1510-1581), traducator si mester tipograf. A fost chemat de la Targoviste de Hanes Begner din Brasov pentru a tipari carti romanesti cu influente luterane. In anul 1561 a inceput a publica aceste carti. El a fost ingrozit de simulacrul de religie si evlavie ce-l dovedeau popii romani si in Talcul Evangheliilor (Cazania) ii conjura:”Fratii mei popi, cu bun inteles si cu mare frica si cinste sa pomeniti numele Domnului! Nu boscoroditi, ca va bate Dumnezeu!”